Ca în fiece dimineaţă,pe locul din dreapta-faţă al maşinii cu centura strânsă in juru-mi stau resemnată.La radio nu mai ştiu ce părinte ne vorbeşte despre importanţa credinţei în viaţa noastră(eu ascult cu interes,pe bune!apropo,cred că nu mai este nevoie să menţionez numele postului)tata,puţin nervos(-spre foarte nervos-)îmi explică pentru a mia oară că ar fi mai bine dacă m-aş trezi mai devreme...Dar eu stau cu gândul la testul de ieri la mate...:,,Hmm...Sper că am scris triunghiul ABC,nu triunghiul ABCD."
Ajungem într-o intersecţie nu prea mare şi importantă (-prin asta mă refer la faptul că pe acest bulevard domnişoarele care beau hipoclorit şi sunt siliconate nu fac paradă-) şi aşteptăm un grupuleţ (-care devine grup-) să treacă strada,că de!tata nu işi doreşte să apară la anumite ştiri, la anumite ore(17:00). Doamna din spate claxonează,o dată...de două ori...de trei ori!: ,,Cucoană,nu îţi mai încape creierul în cutia craniană şi ai spasme?!Fapt ce te determină să apeşi claxonul în mod constant?!" Şi se făcu linişte în trafic!
Sper că doamna de care am menţionat mai sus să nu se manifeste chiar atât de rău la spasme încât să-şi lovească odorul ce şedea lângă ea,fără centură de siguranţă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu