Fără titlu.Momentan.

Lumina zilei îşi face loc nepasătoare pe fereastră.Sunt semi adormită şi visez lejer că sunt într-o zi liberă fără obligaţii.

 Zac zăpăcită o clipă iar raţiunea rebelă şi condamnabilă mă alarmează;trebuie totuşi să merg la şcoală.Ascult resemnată mormăiturile tatălui meu care începe să cometeze în toată casa.Pe tăcute sfidez lumina zilei care mă îndeamnă să-mi raţionalizez existenţa,dar visez totuşi că voi avea o zi bună.

  Nesuferita conştiinţă mă face să mă ridic din pat;fac toate mişcările mecanic.După un sfert de oră mă aşez resemnată pe scaunul din dreapta faţă al maşinii.Tata îmi ţine vechea prelegere ,,ar trebui să te trezeşti mai repede” iar eu mă gândesc...Oare e singurul lucru pe care ar trebui să îl fac mai repede?!

  Într-un sfârşit intru în şcoală;acelaşi peisaj monoton,aceleaşi fiinţe ce aruncă săgeţi mai veninoase decât ieri.Una din ele îmi străpunge sufletul care apelează la raţiune,însă ea nu mai ştie cum să reacţioneze.Tac,merg mai departe;încerc să nu întorc săgeţile.

  Orele de şcoală au trecut atât de repede!

  Staţia de autobuz e goală,probabil din cauza ploii.Nu ştiu de ce dar câteva lacrimi se preling pe obrajii înfierântaţi şi se amestecă cu picăturile de ploaie.

  Ajung acasă,fac toate acţiunile pregătitoare zilei de mâine şi apoi mă bag în pat...Nu pot adormi,scot capul pe fereastră  şi simt parfumul teilor ce adie în nostalgica paloare a lunii.Imaginea lunii îmi aminteşte de faptul că sunt încă un copil!Dar totuşi ce înseamnă pentru un copil raţionalizarea şi visarea,conştientizarea sau nepăsarea?!

Buna variantă rea – Adrian Păunescu

La noapte ne certăm definitiv,
Ne despărţim în mici felii de pâine
Şi ne urâm acum fără motiv,
Să ne-mpăcăm fără motive mâine.

Nu-i cauză şi nu e nici efect
În toată încleştarea asta mare,
Iubirea noastră toată-i un defect,
Ferească Dumnezeu să se repare.

Îmi vine să te-njur de Dumnezeu
Şi-apoi să-L rog pe El să te salveze,
Eşti binele, precum eşti răul meu,
Cea mai cumplită dintre ipoteze.

Mă calci pe nervi şi mă înnebuneşti,
Ai să mă faci, fierbinteo şi rebelo,
Cu-aceste negre mâini împărăteşti
Să-ţi nimeresc gâtlejul ca Othello.

Tu, am impresia, nici nu observi
Cu ce iubire te păstrez în mine,
Pe inimă te port, te duc pe nervi,
M-ai prefacut în cioburi şi ruine.

La tot ce-i hotărât definitiv
Nu am nici azi nimica împotrivă,
Dar eu mă tem să nu găsim motiv
Pentru o despărţire relativă.

Promite-mi că pe celălalt tărâm
Ne vom vedea cu nişte ochi de gheaţă
Atâta timp cât nu ne hotărâm
La scurta despărţire de o viaţă.

Conservă pe roţi

  Ieri dimineaţă am avut norocul de a circula cu un maxi-taxi,lucru nu prea nou pentru mine...Eram adormită şi abia am citit ce scria pe el...În fine,reuşesc să desluşesc ce scrie pe hârtiuţa aia şi urc grăbită,că de!era fără un sfert...Înăuntru...c'est super!Suntem sardine într-o conservă ,,neaerisită"...Îmi plimb ochii,analizez oamenii din jurul meu, şi îmi dau seama că sunt atracţia unei doamne,datorită tunsorii asimetrice,prea asimetrică aş putea zice...Îmi mai plimb eu ochii şi reuşesc într-un sfârşit să-mi dau seama că parfumul din conservă se datora unor doamne cu tenul măsliniu şi fuste multicolore.
  Bun,încerc să-mi ţin respiraţia,dar nu reuşesc prea mult...Urmatoarea staţie,coboară 3 persoane,urcă 4...printre cele 4 persoane se află şi un tânăr cu siguranţă elev la liceul de la periferie,având în vedere că avem căşti în urechi şi ascultăm ,,muzici haus" la maxim şi avem pe noi hanorac de la firma aia care începe cu Adi si se termină cu -das la minus 10 grade.Nu am nimic cu muzica house,dar nu în exces şi nu la maxim.
  În sfârşit!Am ajuns în staţia în care trebuie să cobor!Slavă Cerului că aventura asta s-a sfârşit cu bine!

Doamna cu spasme

  Ca în fiece dimineaţă,pe locul din dreapta-faţă al maşinii cu centura strânsă in juru-mi stau resemnată.La radio nu mai ştiu ce părinte ne vorbeşte despre importanţa credinţei în viaţa noastră(eu ascult cu interes,pe bune!apropo,cred că nu mai este nevoie să menţionez numele postului)tata,puţin nervos(-spre foarte nervos-)îmi explică pentru a mia oară că ar fi mai bine dacă m-aş trezi mai devreme...Dar eu stau cu gândul la testul de ieri la mate...:,,Hmm...Sper că am scris triunghiul ABC,nu triunghiul ABCD."
  Ajungem într-o intersecţie nu prea mare şi importantă (-prin asta mă refer la faptul că pe acest bulevard domnişoarele care beau hipoclorit şi sunt siliconate nu fac paradă-) şi aşteptăm un grupuleţ (-care devine grup-) să treacă strada,că de!tata nu işi doreşte să apară la anumite ştiri, la anumite ore(17:00). Doamna din spate claxonează,o dată...de două ori...de trei ori!: ,,Cucoană,nu îţi mai încape creierul în cutia craniană şi ai spasme?!Fapt ce te determină să apeşi claxonul în mod constant?!" Şi se făcu linişte în trafic!
  Sper că doamna de care am menţionat mai sus să nu se manifeste chiar atât de rău la spasme încât să-şi lovească odorul ce şedea lângă ea,fără centură de siguranţă!

Partidul vrea ouă de Paşti decorate

  Sunt A,elevă într-o şcoală de stat şi ca în fiecare an înainte de Paşti decorăm ouă,nu că vrem noi,că avem o dorinţă aprinsă în suflet şi cadrele didactice ne sar primele în ajutor(cum ne place tuturor să credem)ci pentru că aşa vrea partidul!Scuzaţi,direcţiunea!Şi eu,ca elevă silitoare ce sunt am luat la şcoală un ou,acuarele,aracet şi cafea...Am vrut să fiu originală şi să îmi decorez oul cu cafea măcinată(minte de copil de a şaptea).În oră scosăi eu punga cu cafea şi lânga mine,X,inteligentul clasei(personulitate băgată în seamă de toţi profesorii).Şi zisă băiatul: vrei să ne combinăm la ibric?!Am eu apă!
  Acum vine întrebarea: ,,băieţaş,ibricul de unde-l scoţi?!Şi ce te face să crezi că eu beau cafea?!Tocmai cu tine!?"

Ce m-a determinat să-mi fac blog

 De când lumea e invadată de domnişoare care beau hipoclorit şi au silicoane, simt nevoia să îmi ,,vărs amarul" live,pe un blog,că de!Aşa se poartă!Acum,serios vorbind are mama o prietenă care,fie vorba între noi se îmbracă super,dar când deschide gura!Dumnezeule!,,Deci,dietele alea sunt foarte simple...şi slăbeşti...cam 4 kilograme într-o lună." ,,Când am fost în excursie la Marea Moartă,aveam bluza aia de firmă...şi nişte pantaloni drăguţi(tot de firmă,că de!Avem soţ stomatolog!) şi papucii ăia..." ,,Am să te iau şi pe tine acolo,e un fel de seminar unde te învaţă despre metabolism,diete şi au nişte creme destul de ieftine care chiar îşi fac efectul!De când le folosesc, pilea este mai hidratată,şi chiar cumnăţica mea C m-a întrebat ce folosesc de arăt atât de bine!" ,,Cu ele nu poţi discuta prea multe,sunt femei de casă,îţi dai seama...Mama ei mă întreba dacă ştiu să gătesc,să fac nu ştiu ce prăjitură..."
  Aş putea continua aşa pâna săptămâna viitoare,dar mă cam plictisesc să vorbesc despre o doamnă de 40-41 care nu mai arată ca în prima tinereţe şi e obsedată de diete.